Strigoii de Cociuba

As fi vrut sa scriu despre strigoi prin 30 noiembrie, de Noaptea Strigoilor ROMANI (adica nu de Halloween), da na. Mi-e ca o sa uit pana atunci.

Daca nu stiati ce sunt strigoii, iaca ce spune wikipedia: http://ro.wikipedia.org/wiki/Strigoi

Si daca v-am starnit interesul pentru dubiozitatile malefice care calaresc lopeti pana la luna si inapoi, iaca alt link: http://andilandi.ro/marul-de-aur/mortul-viu-la-hotarul-dintre-viata-si-moarte/

Ce mi-a venit cu strigoii? Ei bine, vinerea trecuta, in ajun de Helouiiiin(ca sa vezi coincidenta), stand in jurul mesei din Bihor la un pahar de vin, cu o lumanare langa(ca se luase curentul) , printre resturi de mancare si un dovleac  mutilat cu cutter-ul care se holba necuviincios in jur, am ascultat povestiri despre strigoii din Cociuba. Ei bine, prin ce se deosebesc acesti strigoi de restul e ca au coada in buric. Nu exista om in sat care sa nu stie asta. Noaptea, strigoii de Cociuba(sa nu generalizam) se transforma in diverese animale(matze, caini, sobolani, purcei, etc.) care merg din casa in casa, sug laptele direct de la vaca si fac paguba pe la gospodariile oamenilor. Dupa care petrec toata noaptea, eventual calaresc(haha! nu in sensul ala!)  cainele casei peste un multipul de 9 tari si mari pana dimineata. Deci daca a doua zi va vedeti cainele cu blana uzata si mai puturos ca de obicei verificati-i pasaportul.

O, happy day!

Am zis cat urasc sa ma trezesc de dimineata(in speta de la 7)?  O fi greu sa ma scol din pat si tot tacamul, dar asta-i cea mai mica problema. Restul zilei dorm pe mine si cu putin nenoroc(nu-i problema, am si din-ala),  spre seara ma doare capul. Dar cand ii musai, ii musai. Asa-mi trebuie daca am chiulit de la scoala cand s-a facut repartizarea pe ore. Deci vineri ma scol la 7. Shit happens.

Revenind la tonul meu de altadata(pesimist, de om revoltat bara frustrat si mai cum vreti voi), pierd bucati din masina. Normal! Doar a trebuit sa ma opresc intr-un sat unguresc(mai degraba maghiarizat) sa-mi setez GPS-ul. Cine si-a mai adus aminte de bordura cand in fata vedeai campul? Probabil ar fi trebuit sa-mi pun un biletel pe bord(Uite bordura, nu-i bordura…Da-i dracu in spate cand pleci!) pe care sa-l vad dupa ce terminam cu MioMap. Sau poate sa iau ceva medicamente de memorie(ca sa nu-mi dau cu GPS-ul in cap, daca va aduceti aminte de o anumita reclama la anumite suplimente alimentare al caror nume le-am uitat. Ce surpriza!).

Azi m-am hotarat sa-mi golesc o partitie de HDD si sa-mi instalez Windows 7. Sa vad si eu care-i faza, daca tot nu mi-a trebuit Vista. Ca na, cum se distreaza in weekend un student la Poli fara prieteni cool ca unii(da Cyber, fac misto si reclama in acelasi timp :P ) ? Vopseste tevi, pune muraturi…si instaleaza sisteme de operare. Isn’t that just great?

Despre muci si flegme

Azi mi-e lene. Da, ceva nou. Sau not really. Am vrut sa scriu acum cateva zile despre cum a fugarit taica-miu niste pusti de 14-15 ani cu o jumate de bata de mop sau cum am cautat cheia din carucior in tot Realul(da, ne-au furat caruciorul, chiar daca in loc de 50 de bani bagasem cheia de la usa de acasa). Dar mi-e lene. O fi sinuzita de vina(ca aparent de aia imi curge sange din nas, ma rog, I don’t care), o fi paharul de vin de Ucuris sau faptul ca mi-e lene sa ma scol din pat de 2 saptamani. Cred ca m-am imblonavit stand in pat prea mult. Probabil ca m-am invatat de pe vremea de cand aveam piciorul in ghips. Imi place sa fac… nimic.

Revenind la muci(si ce daca nu am pomenit de ei, e blogpostul meu, deci revin oriunde si cand vreau eu. Ha ), am aflat ca is de fapt puroi de pe undeva de prin zona fruntii(haha…puroi din creier), ceea ce mi se pare de-a dreptul fascinant. I mean, ce se intampla daca ai prea multi muci: innebunesti, iti explodeaza capul, ajungi sa ii poti depozita in borcane ca sa ii folosesti pe post de hrana in timpul crizei?

La noi nu mai vine ciurda…

 Urat blogpost o sa fie asta. Am mai scris eu de vaca de aici. Cred ca am si o poza cu ea pe undeva prin blogpost-urile mai vechi. Am sa pun o ultima poza cu ea la sfarsitul acetui blog post. De ce e ultima? Explicatiile si intreaga “poveste” mai putin vesela, mai putin ironica si cu siguranta mai mult trista o sa le gasiti mai jos. Sincer, mi-ar fi placut sa nu fi scris despre asta, sa nu fi avut subiect de blog si sa fi vazut ce am vazut. Dar probabil viata la tara inseamna si asta. Iar dincolo de aerul curat si de toate avantajele pe care le aduce, poti ramane insa si cu amintiri mai putin placute pe care sigur nu le vei uita vreodata. In ceea ce am scris mai jos(acum 2 zile) se poate ca tonul povestirii sa fie altul. Zic asta ca sa nu par chiar sarita de pe fix, iar blogpostul sa nu para scris de un copil retardat. Pardon. Prea retardat.

Dimineata(marti), la 12, m-am sculat in strigate de “suna colo, suna dincolo ca fata vaca!” plus injuraturile de rigoare si vanzoleala carcateristica. Asa ca s-au adunat vreo 10 oameni in grajd. Toate bune si frumoase, ca mancam “cureasta” (primul lapte dat de vaca dupa ce fata), da vitelu-i cu fundul inainte si risca sa se inece daca nu e scos dintr-o data. Asa ca dupa pregatiri peste pregatiri si dupa ce nenea veterinaru a bagat mana pana dincolo de cot in ea(da, in vaca) a prins vitelul de un picior si l-a legat cu sfoara. Cativa au imobilizat vaca(mama ce formal suna), unul tinea de coada si vreo doi trageau de vitel. A iesit viteul si a iesit repede. Era mandru, gras si mare. Toata lumea fericita ca or scapat amandoi. Si mult mai usor decat s-ar fi asteptat.

Ziua Cociubei

Probabil inainte de asta ar fi trebuit sa scriu de Vama Veche si mare, dar pentru ca nu prea am dovezi(da, poze), am zis ca oi face asta cand le capat. Daca le mai capat. Ce zici, Alex?

Si pentru ca mi-am gasit subiect de blog inca de duminica, dar cum mi-a fost lene sa-l “gandesc” si sa-l tastez, probabil ca o sa omit o groaza de detalii total neimportante, dar care pe moment m-au amuzat sau m-au impresionat intr-un fel anume(gen WTF?!  sau “nu rade, nu rade, ca nu-i frumos…daca te vad”).

Pentru ca nu am mai stat la bunici mai mult de 3 zile de cand aveam vreo 10 ani(sau mai putin?), am zis ca ce ar fi sa stau si eu o saptamana. Sa-mi aduc aminte de vremurile copilariei si de nanele din sat care nu stiu sa-ti puna decat 3 intrebari standard(alea si numai alea): “a cui esti tu?”, “cand ati venit?”, “cand plecati?”. Daca nu ar fi politicos sa astept intai intrebarea, cu siguranta m-ar lua gura pe dinainte.

Michael Jackson – Requiem For His Dream

Din seria “Am facut-o si pe asta”(de ce am impresia oare ca ar trebui sa scriu Copyright Tezeu?). ..Hai sa spun altfel: din seria “Lavinia a luat-o razna, dar deja stie toata lumea”, am facut ceva ce nu credeam ca voi face vreodata sau cel putin nu mi-ar fi trecut prin cap.

Da, toata lumea a aflat de Michael Jackson, de moartea total neasteptata  a celui mai faimos cantaret din ultimele decenii. Acum vreo saptaman- si citeam stirile de pe google la un ice coffee de dimineata(asa pe la 12-13): “ o caruta a intrat pe contrasens si s-a lovit de un tir”, “traian basescu viziteaza un catun  indonezian”, “google a injurat microsoft in public”, “bla bla” ,”michael jackson a murit”, “michael jackson e mort”, “a murit Michael Jackson”. La naiba cu siteu-rile de stiri! Aceleasi stiri peste tot! Ha! Mai beau o gura de cafea, mai rontai un cub de gheata, cand la un moment dat imi apare in minte un WTF?! urias.

Asadar, ma pun sa citesc detalii. Pe care nu am de gand sa le reproduc aici, ca le stie o lume intreaga. Incep sa ma gandesc ordonat(cum ne invata la Poli…cica):

Un vot pentru Pitziric!

Am facut-o si pe asta: mi-am inscris mâtza la un concurs…de mâtze. Ceva total neobisnuit pentru mine. Iaca si poza care o reprezinta, pe undeva pe aici prin dreapta.

 Premiul e mancare pentru toata luna. Nu pentru mine, pentru pisici. Desi nu ar fi fost rau nici invers. Asa ca daca va place cat de cat de cat moaca lui Pitziric, faceti-i onoarea de a-i da un vot astfel: cautati Pitziric aici http://www.whiskas.ro/concurs-pisica-lunii.html si votati-l. Nu am nevoie decat de vreo 500 de voturi .

Btw, a nu se intelege ca imi infometez mâtza sau ceva daca nu castig mancarea. A, desigur ca nu am nici o sansa sa castig. Mi se pare distractiv si oarecum interesant sa-i fac reclama. Si la urma urmei poate i-ar placea si ei mancarea de la Whiskas mai mult, decat cea de la Clever(bleah).

Promit ca o castrez cat de curand. Probabil dupa 10 cand vin salariile, ca sa nu mai fiu nevoita noaptea sa o leg cu sfoara de mana mea ca sa doarma si sa nu cheme motani. Ii virgina de mai bine de 3 ani, ce sa-i fac? Si ca sa nu mai distruga taica-miu apartamentul fugarind-o ca nu poate dormi noaptea de ea. Degeaba. Pitziric e untouchable cand se baga intre dulap si calorifer

Sfarsit de campanie electorala. Oarecum. Ca o sa mai pun cate un reminder in fiecare blog-post de luna asta.

Thank you! (this is funny! )

Remember Dic & the others

Ce frumos ploua afara. Cica asta-i vreme de invatat. Nu stiu de ce, dar mie mi se pare o gluma seaca. De parca ai avea vreodata chef de invatat: “ploua=oaaa , ce chef de invatat am !”  Really. It’s just stupid.  La urma urmei invatam din simtul obligatiei pe care il avem fata de societate. Ori esti scolat, ori esti marginalizat. Si a doua varianta nu e tocmai scopul tau in viata, nu? Ne-au invatat parintii, bunicii si tot arborele genealogic sa fim persoane sociale. Brain washing. Pe bune.

Trecand la alt subiect(oricare ar fi ala)… M-am saturat de criza financiara(ce s-o mai fi intamplat si cu asta? Ca nimeni nu mai zice nimic)  si de microbii(aka microbistii) care parcheaza si pe garduri cand cel mai important eveniment al saptamanii din tot judetul e Poli si nenorocul de care este bantuita scumpa noastra(zic “noastra”, dintr-un simt poate prea dezvoltat al apartenentei) echipa. Nu de alta, dar ma tem ca daca incerc sa-mi scot masina din locul unde am parcat-o, din a lor cauza, o sa constat cu stupoare ca sunt impotmolita in mocirla. Desigur, as fi putut sa o mut  de duminica pana acum, dar prefer ca de data asta sa nu mai dau vina pe vesnica mea lene sau…lene.

Trecand la alt subiect, ca nu am chef nici de asta,

Disco pe Cielo

2 perioade pe an ma scot din minti: ultimile 3 saptamani din fiecare semestru. Nu ma refer la sesiuni, ca alea sunt cat se poate de cool pe langa 3+3=6 saptamani/an.  Adica, dupa “noul sistem” atat de hulit, ajungem sa avem 3 examene in 4 saptamani. Ceea ce pare ok, daca nu ar trebui sa le dai pe restul 4(din 7) in ultima saptamana de cursuri din semestru, cand normal, ai de dat si lucrare la fiecare laborator. A da, si proiectele. Daca se poate in acceasi zi, grozav. Si ca sa fie totul minunat,  la examenele astea nu ai dreptul decat la 2 prezentari, ca si asa 3 is prea multe, nu? Cine are nevoie de 3 prezentari la un examen?

Si sa nu uitam de restantele din primul semestru. Care se dau tot acum. Cine ti de vina ca nu l-ai luat? Eu te-am pus sa-ti rupi piciorul si sa stai 6 saptamani acasa? Ai ratat prezentarea la examen, no ghinion. De ce nu ti-ai facut proiectele atunci? Ca desigur, chef era din plin. Dadea pe din afara. Se scurgea si la vecini. I-am inundat cu chef de invatat.

Da, cum spunea Cyber, cam oricine ajunge sa-mi citeasca  blogposturile, termina prin a ma compatimi datorita falsei impresii pe care si-o face despre mine cum ca as fi cel mai ghinionist om din lume. Datorita aerului ala negativist din preajma mea. Noroc pe cei care nu-s nevoiti sa-l si respire. )

Si ca sa continui in aceeasi atmosfera(ca de ieri de cand mi-a spus cineva ca o sa am probleme toata viata cu piciorul sunt cam sictirita), tot am vrut si n-am apucat sa va povestesc de Cielo.

Marti, 19 mai – Kendo si spectacol

Marti e seara japoneza.

Asadar, incepand cu ora 17 in foaierul salii Capitol puteti participa la o demonstratie de Ikebana(aranjamente florale in stil japonez, dupa principii bine stabilitate) dublata de lansarea volumului “Antologie de Haiku Romanian Kukai” al doamnei Manuela Miga.

Dar poate atractia serii(cel putin pentru mine) va fi kendo pe ritm de tobe. Incepand cu ora 19, Clubul  “SAM-SHO” din Timisoara condus de d. Florin Ianas va oferi un “spectacol de kendo” pe ritmul tobelor cunoscutului percutionist Doru Roman. Pretul unui bilet intreg este de 10 lei, iar elevii, studentii si pensionarii vor plati numai 5 lei.

Nu pot da mai multe detalii pentru ca nu vreau sa fac spoilere si nici nu pot spune ca sunt implicata direct. Blame it on the foot. Dar cu siguranta va fi ceva inedit, in special pentru cei care nu stiu ce inseamna kendo si ce presupune.  Alte detalii mai gasiti pe afisele ce urmeaza sa apara zilele astea prin oras.

Cand: Marti, 19 mai (ora 17-lansare de carte, ora 19-spectacol)

Unde: Filarmonica Banatul(sala Capitol) – Timisoara

Cine: ora 17: Ikebana si lansare de carte – d. Manuela Miga

          ora 19: Clubul de Kendo “SAM-SHO”, Doru Roman(percutie), Dana Paraschiv si Silviu Man, Compania Passe Partout Dan Puric

Pret: 10 lei-bilet intreg / 5 lei-elevi, studenti, pensionari

 N.B.  Va recomand cu caldura evenimentul