Sari navigarea

Am inceput cu gradinita. A urmat scoala generala, liceul si acum am ajuns la facultate. De ce?

Cand esti copil nimeni nu-ti cere parerea. Te trezesti trantit intr-o scoala cat mai aproape de casa, nu de alta, dar sa nu fii un deranj pentru parinti: du copilul la scoala, adu-l de la scoala, trezeste-l la 6 ca are de mers o ora pe jos si altfel iar ajunge ciufulit in clasa unde i se face morala ca nu e un elev model, ca ceilalti. Si nu in ultimul rand ca e prea mic sa mearga singur si nimeni nu ar fi fericit daca odrasla ar pati oaresce. Asa ca te duce, te aduce, te duce te aduce, pana cand intr-o zi se satura si te lasa sa mergi singur. Si ce fericit te simti atunci! Ce mare si ce responsabil! Si cine-i ca tine cand traversezi strada in rand cu “oamenii mari”, incercand sa nu fii zdrobit intre indiferenta lor si masinile care trec pe rosu.

Dupa asta urmeaza perioada in care te duci constiincios la scoala ani de zile, avand posibilitatea de a te apuca sau nu de baut/fumat, ca asa fac toti colegii si trebuie sa faci si tu parte din “gasca”. Eventual mai si inveti din cand in cand, sa nu ti se faca morala acasa. Si vine clasa a 8-a cand te sperie toata lumea ca o sa ajungi la coada vacii daca nu te pui pe invatat. Speriat de cei din jur, te duci la meditatiile platite de parinti, pentru ca intelectul tau sa fie stimulat si folosit la capacitate maxima. Ce faci la scoala e prea putin pentru a intra la un liceu respectabil (a se intelege prin asta liceele care nu au nimic special decat medii de intrare uriase), iar daca vrei sa fii mandria familiei trebuie sa dai acolo unde e mai greu si sa intri si intre primii 10, daca se poate. Cu atat mai mult daca ai frati sau surori care au facut acelasi liceu, doar nu vrei sa fii oaia neagra a familei, ca nu-i frumos.

Si vine examenul, care e un mare rahat, si cu toate astea nu poti lua o nota mai mult decat “acceptabila” pentru parinti (fie ca-i 6 sau 9,80).  Da-l dracu de liceu cu note mari, da si tu undeva sa intri…Si intri…

Va urma.

 postat prima data pe blogul lui Cyber 

Lasă un comentariu