Om frustrat…missing

Ah, trebuia sa scriu ieri blog-postul asta. Asa cum mi obiceiul, in timp ce invat pentru examene, ca atunci am capul plin cu idei pestrite. Dar pentru ca am ajuns sa fac chestii care nu tin deloc de domeniul intelectual si de targetul meu primar, secundar sau tertiar(deci chestii fun si interesante), am zis ca mai aman o zi ca sa ma desfasor dupa examen. Si cum is oleaca binedispusa total fara motiv, ca la mine motivele is relative, ma tin de cuvant.

So. Cu ce sa incep? Am primit caciula cu codite de Mos Nicolae. Haha. Intotdeauna mi-am dorit o caciula cu codite, doar ca n-as fi dat banii pe ea :D. Ceva intotdeauna ma oprea. Asa ca na, problem solved.

Sa nu cumva sa uit! Am fost la vot ieri. Prima data de cand am drept(aproape de 4 ani). Si am fost atat de entuziasmata incat nu m-am putut abtine sa nu-mi iau si un pix cu mine. Ca sa pot scrie cu mandrie DARTH VADER pe buletinul de vot si sa pun stampila langa. Cu incredere si speranta. Si damn, that felt good. Ca atunci cand bei un energizant, poate si un pic de alcool ca sa poti dansa toata noaptea in voie. Sau sa poti citi cursuri despre negocieri interculturale and shit like that. Tot pe acolo.

Disco pe Cielo

2 perioade pe an ma scot din minti: ultimile 3 saptamani din fiecare semestru. Nu ma refer la sesiuni, ca alea sunt cat se poate de cool pe langa 3+3=6 saptamani/an.  Adica, dupa „noul sistem” atat de hulit, ajungem sa avem 3 examene in 4 saptamani. Ceea ce pare ok, daca nu ar trebui sa le dai pe restul 4(din 7) in ultima saptamana de cursuri din semestru, cand normal, ai de dat si lucrare la fiecare laborator. A da, si proiectele. Daca se poate in acceasi zi, grozav. Si ca sa fie totul minunat,  la examenele astea nu ai dreptul decat la 2 prezentari, ca si asa 3 is prea multe, nu? Cine are nevoie de 3 prezentari la un examen?

Si sa nu uitam de restantele din primul semestru. Care se dau tot acum. Cine ti de vina ca nu l-ai luat? Eu te-am pus sa-ti rupi piciorul si sa stai 6 saptamani acasa? Ai ratat prezentarea la examen, no ghinion. De ce nu ti-ai facut proiectele atunci? Ca desigur, chef era din plin. Dadea pe din afara. Se scurgea si la vecini. I-am inundat cu chef de invatat. 😛

Da, cum spunea Cyber, cam oricine ajunge sa-mi citeasca  blogposturile, termina prin a ma compatimi datorita falsei impresii pe care si-o face despre mine cum ca as fi cel mai ghinionist om din lume. Datorita aerului ala negativist din preajma mea. Noroc pe cei care nu-s nevoiti sa-l si respire. :))

Si ca sa continui in aceeasi atmosfera(ca de ieri de cand mi-a spus cineva ca o sa am probleme toata viata cu piciorul sunt cam sictirita), tot am vrut si n-am apucat sa va povestesc de Cielo.

Budapesta, ciori si scoala

Guess what? Am examen joi again si bineinteles ca ma apuca postatul pe blog. Irelevant. Ma rog. Se intelege. E culmea ca mai am o zi la dispozitie si nu-s deloc stresata, desi n-am citit nici jumatate de materie. Zic citit si ma refer la uitat prima data peste curs ca eu din anul I, semestrul 2 cam asa am trecut de toate examenele. Doar ca atunci ma apucam de invatat cu trei zile inainte de examen. Probabil m-am plafonat sau ma gandesc ca oricum n-am pretentii prea mari de la mine. Am avut 12 ani de zile. A fost cum a fost. A trecut. Nu zic ca m-am schimbat cu 180 de grade. As inclina spre 120. Din nou, irelevant. Pentru ca nu scoala voiam sa o aduc in discutie, dar se pare ca fac asta constant aproape in fiecare blog-post.

Anyway, ce voiam sa zic, sa povestesc sau sa insir de pomana (pentru ca oricum nu prezinta interes pentru nimeni si o fac pentru propriul amuzament) era altceva. Ce bine e ca nu vede nimeni cum stau si ma gandesc: „despre ce naiba voiam sa scriu?”.  Si stau, si stau  secunde in sir uitandu-ma pe geam la teii din fata balconului ciupeliti de frunze. Damn, trebuie sa-mi cumpar jaluzele in sufragerie. Adica vara e foarte fain ca sunt stufosi si chiar n-ai nevoie de altceva in geam, dar acum e quite freaky. Ba nu e. Ar fi daca s-ar uita la mine niste ciori pripasite pe vreo creaca, doua, trei . Dar probabil la cat sunt eu de senila m-as duce la geam, as rade si le-as face cu mana. Si de ce nu, as porni o conversatie foarte inteligenta. De unde ar reiesi ca ciorile au un coeficient de inteligenta comparabil cu al meu. Mai mult, mai putin, asta hotarati voi.

 

De ce mergem la scoala?

Am inceput cu gradinita. A urmat scoala generala, liceul si acum am ajuns la facultate. De ce?

Cand esti copil nimeni nu-ti cere parerea. Te trezesti trantit intr-o scoala cat mai aproape de casa, nu de alta, dar sa nu fii un deranj pentru parinti: du copilul la scoala, adu-l de la scoala, trezeste-l la 6 ca are de mers o ora pe jos si altfel iar ajunge ciufulit in clasa unde i se face morala ca nu e un elev model, ca ceilalti. Si nu in ultimul rand ca e prea mic sa mearga singur si nimeni nu ar fi fericit daca odrasla ar pati oaresce. Asa ca te duce, te aduce, te duce te aduce, pana cand intr-o zi se satura si te lasa sa mergi singur. Si ce fericit te simti atunci! Ce mare si ce responsabil! Si cine-i ca tine cand traversezi strada in rand cu “oamenii mari”, incercand sa nu fii zdrobit intre indiferenta lor si masinile care trec pe rosu.