Guess what? Am examen joi again si bineinteles ca ma apuca postatul pe blog. Irelevant. Ma rog. Se intelege. E culmea ca mai am o zi la dispozitie si nu-s deloc stresata, desi n-am citit nici jumatate de materie. Zic citit si ma refer la uitat prima data peste curs ca eu din anul I, semestrul 2 cam asa am trecut de toate examenele. Doar ca atunci ma apucam de invatat cu trei zile inainte de examen. Probabil m-am plafonat sau ma gandesc ca oricum n-am pretentii prea mari de la mine. Am avut 12 ani de zile. A fost cum a fost. A trecut. Nu zic ca m-am schimbat cu 180 de grade. As inclina spre 120. Din nou, irelevant. Pentru ca nu scoala voiam sa o aduc in discutie, dar se pare ca fac asta constant aproape in fiecare blog-post.
Anyway, ce voiam sa zic, sa povestesc sau sa insir de pomana (pentru ca oricum nu prezinta interes pentru nimeni si o fac pentru propriul amuzament) era altceva. Ce bine e ca nu vede nimeni cum stau si ma gandesc: „despre ce naiba voiam sa scriu?”. Si stau, si stau secunde in sir uitandu-ma pe geam la teii din fata balconului ciupeliti de frunze. Damn, trebuie sa-mi cumpar jaluzele in sufragerie. Adica vara e foarte fain ca sunt stufosi si chiar n-ai nevoie de altceva in geam, dar acum e quite freaky. Ba nu e. Ar fi daca s-ar uita la mine niste ciori pripasite pe vreo creaca, doua, trei . Dar probabil la cat sunt eu de senila m-as duce la geam, as rade si le-as face cu mana. Si de ce nu, as porni o conversatie foarte inteligenta. De unde ar reiesi ca ciorile au un coeficient de inteligenta comparabil cu al meu. Mai mult, mai putin, asta hotarati voi.
Iar am deviat. Asa. Cum a venit sesiunea si odata cu ea vacanta, ca pentru mine e tot aia am hotarat sa-mi iau weekendul liber si sa fac ceva, orice numai sa nu stau acasa si sa ma uit la Boomerang sau la anime-uri ongoing si online care nu au fost inca licentiate. Asta ca sa nu fie musai sa le descarc ca mai am cateva sute de mega pe HDD liberi. Si daca de ziua mea tot am avut examen la care nu m-am dus din principiu (de ziua mea vreau sa primesc….o restanta) am zis ca trebuie sa fac altceva. Mai sanatos pentru mintea mea. Asa ca…mi-a venit o idee geniala(ca toate ideile mele de altfel – vezi restanta -): de ce nu Budapesta? Si Budapesta it was. Sambata.
Si dupa ce l-am lamurit pe taica-miu ca precis e mai interesant acolo decat la taiat de lemne in Biho
r, ne-am sculat la 9 dimineata si sambata am luat Calea Torontalului. Si am fost. Si fost frumos. Uite si o poza facuta cu celularul(deocamadata singurul aparat din casa care mai face poze, ca na, era mai greu sa umblu cu webcam-ul integrat in laptop si sa fac poze la -X grade) ca dovada. Ne-am plimbat pe acolo in frig, ne-am jucat cu GPS-ul care insista sa ne oprim in sensul giratoriu ca doar ajunsesem la destinatie si ne-am holbat la tot ce parea altfel decat la noi. Si am descoperit cu stupoare ca si Budapesta are cersetori si tigani. Si sper din tot sufletul sa nu fi fost romani. De fapt, hai sa fiu optimista: nu erau romani. Desigur, nu ofer nici o garantie.
Si cum spuneam, am vazut Dunarea inghetata pe ici, pe colo, am vazut Buda(ma refer atat la cea publica din statia de metrou cat si la cetate), am vazut oameni-unguri si probabil am vazut si altele interesante de care acum nu-mi mai aduc aminte. Si am vazut ce se intampla cand uiti sa te opresti la vama din cauza oboselii.
Asta a fost sambata: de la 10 dimineata cand am plecat de acasa pana la 10 seara cand am ajuns inapoi in vizuina cea de toate zilele. Am baut vin unguresc. N-am patit nimic(mama, cate bancuri cu unguri as spune acuma)si m-am culcat cu gandul ca a doua zi va trebui sa ma scol din pat. Asta ca imi facusem planuri care oricum s-au transformat in alte planuri. Planuri cu clatite. Si cred ca erau si niste caini pe la un moment dat, dar nu imi mai aduc bine aminte. Irelevant. Ma rog. Se intelege.
Dar orice „minte logica” m-ar intreba:”ce naiba s-a intamplat cu ziua de luni?”. Raspunsul ar fi…irelevant. Pentru ca am hotarat sa nu fac nimic. Am stat in pat si atat. Cu laptopul, telecomanda si ocazional matza cand considera ca nu are nimic mai bun de facut.
Bune vremuri…pacat ca s-au dus. Dar nu-i nimic. Ca mai vin altele. Si daca nu vin…IOI! (sechele din Ungaria)
Povestiri cu ceapa si alte intamplari 